Simpozionul „Paștele, sărbătoare a luminii și bucuriei. Tradiții, credințe și obiceiuri la români”, la Școala Gimnazială „Mexic”

simpozion cover

Astăzi, 14 aprilie, la Școala Gimnazială „Mexic”, a avut loc simpozionul cu tema „Paștele, sărbătoare a luminii și bucuriei. Tradiții, credințe și obiceiuri la români”, organizat de Asociația cultural-istorică „Dumitru și Maria Pleniceanu” și Asociația Națională Cultul Eroilor „Regina Maria” Filiala Municipiului București. Membrii din cadrul asociaților, dar și cadre didactice au susținut comunicări despre sărbătoarea Învierii Mântuitorului Iisus Hristos, despre credințele și obiceiurile păstrate în lumea satului și transmise de-a lungul generațiilor până în zilele noastre.
Obiceiurile şi tradiţiile străbune româneşti, rod al unui efort îndelungat de cunoaştere, reprezintă un tezaur inestimabil de înţelepciune ale cărui valori şi resurse nu se şterg niciodată. Organizatorii acestui simpozion și-au propus să readucă în atenția elevilor Sǎrbǎtoarea Sfintelor Paști, cea mai importantǎ și solemnǎ dintre sǎrbǎtorile anului, cea care aduce omenirii speranța mȃntuirii și a vieții veșnice, prin sacrificiul lui Iisus Hristos. Elevii Școlii „Mexic” au dorit să se alăture și ei Sărbătorii Sfinte cu ouă pictate și icoane din carton, ilustrând Răstignirea și Învierea.


„Tradițiile reprezintǎ o caracteristicǎ a oricǎrei civilizații și culturi. În unele pǎrți ale lumii, acestea sunt ignorate, ȋn altele, ȋncǎ se respect. Însǎ, pentru noi și mai ales pentru elevii noștri, este important sǎ știm care sunt și care este povestea fiecǎreia dintre ele”, ne-a declarat prof. Florentina Caloian, de la Școala Gimnazială „Mexic”.
În cadrul aceluiași eveniment, a fost vernisată și expoziția „Rugăciuni în lemn”, cuprinzând un număr de 24 de fotografii cu troițe din zona Olteniei, realizate de Andrei Popete Pătrașcu, profesor de istorie în cadrul Școlii Gimnaziale „Mexic”. Troiţele provin din localităţi precum Bengeşti-Ciocadia, Novaci, Polovragi, Baia de Fier, Lainici, Leleşti, Runcu, Arcani și Hobiţa. În aceste localități, pe marginea drumului, „rugăciunile în lemn” sunt prezente într-un număr impresionant. Poate grăbiţi uneori, nu am acordat prea mare atenţie acestor mărturii ale credinţei. Troiţele sunt însă acolo, la marginea drumului, revărsându-şi ocrotirea asupra tuturor celor care trec pe lângă ele, cu băgare sau nebăgare de seamă. În ciuda unei aparente simplități, ele ne aduc însă aminte de patimile Mântuitorului și de moartea Sa pe cruce, găsindu-și justificare în practicile funerare arhaice, devenite ulterior veritabile monumente tradiţionale româneşti.